ABACLIA- TE IUBESC!

Notițe de călătorie  la un eveniment de suflet

ABACLIA –TE IUBESC!

Peste câteva zile se va împlini exact o lună de la evenimentul, despre care vreau să vă povestesc. Cu siguranță că-mi poate scăpa ceva din memorie, dar voi încerca să fac o descriere a zilei de 15 noiembrie 2018, zi care m-a încărcat cu multă energie pozitivă  datorită sărbătorii de suflet organizate cu ocazia celor 70 de ani de la nașterea poetului, scriitorului, publicistului, academicianului Nicolae Dabija.

Respectivul eveniment, nu a fost altceva decât un proiect comun al conducerii Liceului Teoretic ”Constantin Stere” din  Abaclia, raionul Basarabeasca, care a fost de facto și înițiatorul acestui proiect, realizat în colaborare cu Biblioteca Centrală a Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu” și săptămânalul ”Literatuta și Arta”. Aceștea au alcătuit cei trei piloni, care au stat la baza acestui eveniment cultural și istoric, deși sigur că partea leului i-a aparținut instituției de învățământ nominalizată mai sus.

Ca să fie clar din start, trebuie să menționăm, că sufletul, inițiatorul, pregătirea și realizarea  acestui proiect a fost  dirijat de Distinsa profesoară  Lilia Dulghieru de la Liceul Teoretic ”Constantin Stere” din Abaclia, o orheiancă frumoasă, care pentru dragostea vieții ei, a renunțat la oraș și s-a stabilit cu traiul în localitatea soțului său- Abaclia, Basarabeasca.

Domnia sa, aproape cu o lună înainte  a început organizarea  evenimentului, a stabilit  legătură cu Biblioteca Centrală a BM ”B.P.Hasdeu”, care a susținut ideia, angajându-se de a stabili contactul  cu celebrul Nicolae Dabija și a-l invita la Liceul ”Constantin Stere”  din partea instituției și din partea Bibliotecii Centrale. De  această misiune diplomatică și  importantă m-am ocupat chiar eu, deoarece ne cunoaștem cu maestrul Nicolae Dabija câteva decenii bune, și anume domniei sale îi datorez susținerea  și încurajarea de a scrie articole documentare, cărți și culegeri de documente de arhivă. Cuvântul domniei sale pentru mine  întotdeauna a avut o greutate majoră.

Trebuie să recunosc, că nu am depus mare efort pentru a-l convinge pe academician să accepte invitația, deoarece din spusele Dânsului îi place acest sat frumos cu oameni harnici, chiar a fost câțiva ani buni  în urma, dar a solicitat să-l însoțesc  pe  Distinsul cărturar la acest eveniment. Am stabilit, că mergem la 15 noiembrie 2018 la Abaclia, Basarabeasca pentru o întâlnire de suflet cu Liceul Teoretic ”C. Stere” și corpul profesoral.

În ziua nominalizată, am părăsit Chișinăul la ora stabilită din timp, pentru a fi la ora 13.00 la destinație. La volanul ”Mercedesului” se afla publicistul și scriitorul Andrei Moroșanu, care a mânuit mașina tot atât de bine, cum o face cu condeiul. Era o zi de toamnă ploioasă și tristă, dar parcă alături de academicianul Nicolae Dabija și domnul Andrei Moroșanu poți să fii trist? Vă asigur că nu! Ce-i doi nu au fost certați cu umorul și buna dispoziție, din acest motiv ne-am simțit minunat.

Cu o mică întârziere de câteva minute am ajuns cu bine la Abaclia și respectiv la Liceul Teoretic ”Constantin Stere”. Am fost întâlniți de  organizatoarea evenimentului, doamna Lilia Dulghieru, care ne-a invitat în școală. La intrare am fost întâmpinați cu tradiționala pâine și sare, trecând printr-un cordon de copii frumoși îmbrăcați în haine naționale. Am fost salutați cu un bun venit din partea directorului instituției doamna Valentina Strătilă și conduși în sala de festivități, unde eram așteptați pentru a începe evenimentul.

Din cele văzut la prima vedere, mi-am dat seama, că impresia mea despre acest sat și acest liceu a fost greșită și mă bucur să recunosc acest lucru. Este un sat frumos, cu oameni gospodari și de treaba, judecând după casele și îngrijirea terenurilor de lângă casă, iar liceul s-a dovedit a fi o clădire mare și spațioasă, cu multă lumină și amenajată cu gust. Instituția este  înzestrată cu utilajul și tehnica modernă și face față cerințelor actuale.

Doamna Lilia Dulghieru, s-a dovedit a fi nu numai ”sufletul” acestei întâlniri, dar și moderatorul acestui eveniment. Scena era amenajată estetic și la subiectul respectiv, scriitorul Nicolae Dabija la 70 de ani. Ulterior am aflat că alături de profesoara Lila Dulghieru și-au adus contribuția profesoarele Victoria Camerzan, Maria Gurin, discipolii doamnei Dulghieru, alunși în clasa XI și alții.

După trecerea în revistă a realizărilor literare și politice ale domnului Dabija, la onorabila vârstă de 70 de ani, moderatorul mi-a oferit cuvântul.  Îl cumosc personal pe Marele cărturar Nicolae Dabija de aproape 30 de ani și am ce spune despre acest minunat Om, care începând cu anii 86, a devenit un drapel-tricolor viu și prin publicațiile sale înflăcărate a trezit întreaga Basarabie la luptă pentru eliberarea națională de sub imperiul sovietic. Am prezentat publicului vre-o 7 volume din cărțile mele din cele 14 semnate până azi și am mărturisit, că toate acestea puteau sa nu fie, dacă nu aveam susținerea și sprijinul dezinteresat al poetului și scriitorului N. Dabija și publicistului Vasile Năstase. De asemeni am menționat, că academicianul Nicolae Dabija de când îl cunosc, întotdeauna a susținut, ajutat și protejat tinerele talente, indiferent care n-ar fi ele: elevi, studenți, oameni de știință, medici, profesori, etc.

Pe această notă pozitivă i-am oferit cuvântul maestrului Nicolae Dabija, moment când a fost întâmpinat cu aplauze furtunoase.

Domnia sa s-a riducat și a ieșit cât mai aproape de copii și profesori. Discursul scriitorului a fost unul emoționant și plin de învățăminte, despre dragostea de istorie, limba română și Neam. Să fi văzut fețele luminate ale copiilor, care-l ascultau ” cu sufletul la gură”pe maestrul omagiat, aici la Abaclia, în acest prestigios liceu.

Plin de curaj pentru tinerii  și tinerele aflate în sală a fost și mesajul publicistului și scriitorului Andrei Moroșanu, care a menționat mai multe lucruri importante, de care trebuie să țină cont cei care-și doresc o carieră în arta scrisului.

În fața celor prezenți, liceiștii din clasele superioare au prezentat câteva numere artistice, începând cu mai multe poezii și cântece pe versurile lui Nicolae Dabija și terminând cu un excepțional spectacol, după cartea omagiatului ”Te blestem să te îndrăgostești de mine!”, care i-a răscolit inima autorului și a rămas extrem de emoționat. Sigur că acest succes incontestabil  în arta teatrală i-a aparținut elevei Maria Marcu, care a jucat rolul Oanei și al elevului Petru Beșleaga, care a interpretat rolul băiatului îndrăgostit de Oana. Acești copii, și colegii lor care au avut roluri mai secundare în spectacol, au dat dovadă de un talent de performanță. Bravo copii! Bravo Abaclia!

Când a luat cuvântul domnul primar de Abaclia, Victor Niculiță, am înțeles că autoritățile locale acordă maximă atenție liceului și corpului didactic, sub toate aspectele. În cuvintele domniei sale am simțit grija față de copiii satului, față de tânăra generație. Mulți primari din Republica Moldova ar putea lua exemplu de la domnul Victor Niculiță.

Sa conturat de asemeni și grija și susținerea Liceului Teoretic ”Constantin Stere” din partea direcției raionale de învățământ în persoana sefului, doamna Ecaterina Pascal, care a monitorizat evenimentul de la distanță, dar în cele din urmă, a găsit posibilitatea de a veni cu un mesaj  adresat domnului Nicolae Dabija și celor prezenți.

A fost frumos, a fost ceva deosebit și de neuitat! Mulțumim Liceului ” Constantin Stere”!  Mulțumim Oameni buni, frumoși și talentați! Abaclia- te iubesc!

Alexandru MORARU, istoric-arhivist, publicist, șef serviciu Biblioteca Centrală a   Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu”

Reclame
Publicat în ARTICOLE ŞI SCHIŢE, AŞA CUM ESTE:, IN LUMEA POEZIEI:, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE, ŞCOALA ŞI CULTURA | Lasă un comentariu

TINERE TALENTE: NICOLETA ISTRATE

Publicat în ARTICOLE ŞI SCHIŢE, FELICITĂRI, IN LUMEA POEZIEI:, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE, VIDEODOCUMENT | Lasă un comentariu

CENTENARUL MARII UNIRI LA BIBLIOTECA CENTRALĂ „B.P.HASDEU”(SIMPOZION)

30 noiembrie 2018, Biblioteca Centrală a BM „B.P.Hasdeu” din Chişinău

Publicat în AŞA CUM ESTE:, FELICITĂRI, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE, UN JEVRINEAN LA..., VIDEODOCUMENT | Lasă un comentariu

Centenarul României Mari – Sărbătoarea familiei noastre

Centenarul României Mari – Sărbătoarea familiei noastre
Alexandru Moraru, Chişinău

Anul acesta sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire a Basarabiei cu Ţara. Un sentiment de mândrie mă ţine în suspans, deoarece bunicul meu, Ion Alexandru Moraru a contribuit şi el punând acea cărămidă modestă la Marea Operă a Întregirii Neamului Românesc in 1918. O sută de ani în urmă buncicul meu a votat Unirea, ce-i drept, la nivel de județ Orhei și acest lucru se întâmpla la 25 martie 1918, adică cu două zile înainte de de votul istoric al Sfatului Țării de la Chișinău. Desigur, normal ar fi fost să fim demni de înaintașii noștri și să realizăm noi re-unirea Basarabiei (sau ce-a mai rămas din ea, adică Republica Moldova) cu Țara, dar indiferența noastră, sărăcia și grijile cotidiene, lașitatea, trădarea clasei politice din Țară și de la Chișinău, puternica propagandă rusească, susținută cu sume fabuloase din exterior au zădărnicit realizarea acestui deziderat mult visat de românii basarabeni și nu numai. Nu ne vrea nimeni unificați, nu ne vrea nimeni uniți și puternici! Sloganul „Dezbină și stăpâneşte!” este și azi la fel de actual ca întotdeauna!

Mă adresez tinerei generații, cu rugămintea, chemare de a studia istoria adevărată a Neamului Românesc, de a citi și răspândi lucrările istoricilor, scriitorilor şi formatorilor de opinii patrioţi: Nicolae Iorga, Gheorghe Buzatu, Ioan Scurtu, Larry L. Watts, Jipa Rotaru, Ion Măldărescu, Ion Coja, Maria Diana Popescu și alții. Trăim într-un sistem depășit, care trebuie schimbat de urgență, cât nu e târziu! Trebuie de pus în capul mesei Adevărul istoric! Trebuie să ne debarasăm de corporațiile internaționale, care jefuiesc românimea sub toate aspectele, trebuie chemaţi la dreaptă judecată toți vânzătorii de Neam și Țară, iar cei dovediţi vinovaţi, pedepsiţi după gravitatea faptelor comise! Nu așteptați ajutor și susținere de la străini, fiindcă interesul lor este altul! Fără putinţă de tăgadă, cele spuse mai înainte par demersuri irealizabile în conjunctura de astăzi, dar puși n fața unui pericol iminent, nu avem de ales, suntem! Sus inima români!
Doamne ajută!

SURSA: http://www.art-emis.ro/eveniment/5165-vivat-crescat-floreat-romania-magna.html

Publicat în ARTICOLE ŞI SCHIŢE, AŞA CUM ESTE:, FELICITĂRI, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE, ŞCOALA ŞI CULTURA | Lasă un comentariu

Eroii căzuţi la Cotul Donului – Documente de arhivă (3)

DOCUMENTUL 10

Nr. 571377 din 5.III.943
DOMNULE MAREŞAL,
Subsemnata Româncă moldoveancă Obreja Paulina, refugiată din Cremeea şi repatriată la Tighina, cu profund respect aduc la cunoştinţa Domniei Voastre următoarele: Suntem la Tighina 15 familii moldovene repatriate din Crimeea. Am vândut toată averea şi acum avem asupra noastră circa 20.000 mărci, pe care nu vrea să ni le schimbe nimeni. Nu avem alţi bani din ce trăi. La Tighina stăm de o lună lumătate fără nici o ocupaţie, muritori de foame.Stăm la chirie, fără foc cu copii mici. Nimeni nu se interesează de noi. Vă rugăm DOMNULE MAREŞAL, să ne luaţi sub ocrotirea Dvs. dând ordin să ni se dea de lucru, să putem trăi şi să ni se schimbe mărcile ce avem cu noi ca să plătim datoriile ce le-am făcut şi cu restul să ne întreţinem până vom căpăta de lucru.
Obreja Paulina
(semnătura)
Str. Regele Ferdinand I
Nr.6, Tighina
DOMNIEI SALE
DOMNULUI MAREŞAL ION ANTONESCU
CONDUCĂTORUL STATULUI ROMÂN
f.706, INV.1, D.262, F.191

DOCUMENTUL 11

PREŞEDINŢIA CONSILIULUI DE MIIŞTRI
SECRETARUL GENERAL
„CABINETUL PENTRU BASARABIA,
BUCOVINA ŞI TRANSNISTRIA”
NOTĂ 571377
1943, luna Martie, ziua 5

DOCUMENTUL 12Document 11 - Sumar

N.571377 din 20.III.943
DOMNULE MAREŞAL,
Referindu-ne la adresa N.571377/CBBT din 9 Martie 1943, avem onoare a vă face cunoscut următoarele:
Studiul şi organizarea operaţiunilor de repatriere a românilor aflaţi la răsărit de Bug a fost încredinţată Subsecretariatului Românizării, Colonizării şi Inventarului în luna septembrie 1942. s-a instituit de îndată (la 15 Septembrie) o Comisiune la care participă Departamentele şi Instituţiile interesate în această problemă: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naţionale, Subsecretariatul de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului, Marele Stat Major, Institutul Central de Statistică şi Guvernămintele Transnistriei, Basarabiei şi Bucovinei, care să se ocupe cu această problemă. Comisiunea, după ce a cercetat condiţiunile în care datei de 15 Septembrie 1942 s-au făcut asemenea repatrieri, constatând că până la acea dată nu s-a procedat după norme constante şi nici o metodă precisă, a făcut propuneri pentru stabilirea unor norme clare şi precise pentru alegerea persoanei şi a unei tehnice de lucru mai sigure şi metodice. Constatările şi propunerile Comisiunei au fost supuse Domniei Voastre şi pe baza lor aţi bine voit a hotărî următoarele norme după care să se efectueze aceste repatrieri:
1) Nu pot fi repatriaţi în ţinuturile desrobite decât românii etnici necompromişi în acţiunea comunistă.
2) Cei deportaţi de ruşi în anul de ocupaţie români etnici- toţi trebuie să fie repatriaţi.
3) Acei care au plecat de buna lor voie sau pentru că s-au compromis cu acţiunea lor antiromânească în timpul ocupaţiei bolşevice, nu se vor repatria.
4) Acei din această categorie care eventual s-au repatriat trebuie judecaţi şi chiar expulzaţi în Rusia.
5) Românii deportaţi din timpuri mai îndepărtate la est de Bug, pot fi repatriaţi după serioasă triere, însă în Transnistria, unde se constituie sate româneşti.
6) Românii de la punctul 5 nu trebuie să fie colonizaţi în Basarabia. Acolo şi în Bucovina vom împroprietări luptătorii şi basarabenii muncitori dar fără pămînt.
7) Toate operaţiile de mai sus trebuie studiate cu metodă, pregătite în amănunt şi executate în ordine desăvârşită. Execuţia va depinde de buna organizare.

Hotărârile Domniei Voastre au format baza tuturor lucrărilor Comisiunei de repatriere. Ele au fost comunicate imediat atât Guvernămintelor provinciilor Basaraba, Bucovina şi Transnistria, cît şi Marelui Stat Major pentru a fi transmise unităţilor militare de la est de Bug, pentru executare. Ulterior Comisiunea Centrală de repatriere a întocmit instrucţiunile N.1939 din 28 Ianuarie 1943, aci anexate, prin acre se complectau organele anterioare de verificare a celor veniţi de peste Bug, se instituiau organe de verificare a acelor intraţi în Basarabia şi Bucovina din 1941 până în prezent şi printre care s-au strecurat multe persoane străine sau indizerabile şi se dau explicaţiuni complecte pentru clara înţelegere a hotărârilor Domniei Voastre şi metodica lor executare. Şi aceste instrucţiuni au fost văzute şi aprobate de Domnia Voastră. Pe de altă parte, în ce priveşte repatrierea grupelor etnice româneşti aflate din timpuri mai îndepărtate în Rusia, Guvernul a hotărât ca aceştia să nu fie aduşi în ţară acum, ci numai după ce ei vor fi complect identificaţi prin echipele Institutului Central de Statistică în localităţile unde se găsesc şi după ce se va fi studiat şi întocmit un program pentru aşezarea lor în Transnistria, de acord cu Guvernământul acestei provincii.
În vederea întocmirei acestui program Comisiunea Centrală de repatriere în şedinţa de la 12 Decembrie 1942, la care a participat şi reprezentantul Guvernământului Transnistriei, a hotărât de acord cu acest reprezentant ca Guvernământul Transnistriei să înceapă fără întârziere studiul posibilităţilor de aşezare a acestor grupe în acea provincie, întocmind în acest scop un plan provizoriu cu desemnarea centrelor de aşezare şi cu arătarea pe categorii de profesiuni a numărului ce poate primi fiecare centru, în raport cu gospodăriile şi cu bunurile productive existente (pământ, ateliere, întreprinderi industriale, fonduri de comerţ, etc.).
Acest studiu trebuie să se întocmească având în vedere două alternative şi anume:
a) Alternativa când repatrierea grupelor etnice româneşti s-ar face prin schimbul de populaţie.
b) Alternativa când se va face un schimb de populaţie şi când populaţia ucraineană din centrele destinate aşezării, grupurilor etnice româneşti aduse, ar trebui mutată şi împrăştiată în alte localităţi.

Mai târziu prin adresa N.2683 din 1 Februarie 1943, am cerut din nou Guvernământului Transnistriei să facă studiile necesare şi propuneri pentru întocmirea programului de aşezare. Pentru orientarea în întocmirea acestui program am dat Guvernământului Transnistriei următoarele norme directive. „Românii aduşi de peste Bug, nu trebuie să fie împrăştiaţi ci aşezaţi în grupe compacte, în sate care să capete aspectul românesc. În acest scop nu se va urmări aşezarea lor numai acolo unde sunt gospodării libere rămase de la evrei sau de la acei plecaţi cu armatele ruseşti, din contra, din satele destinate aşezărilor româneşti se va ridica populaţia străină şi se va muta unde se va putea, împrăştiindu-se cât mai mult în centrele cu populaţie masivă românească. Aşezările româneşti se vor face începând de la Bug către interiorul Transnistriei. Grupele de români aduşi din localităţi cu caracter economic special (industrial, păstoresc, pescăresc, etc.) vor fi aşezaţi în localităţi cu caracter economic similar unde ei să poată desvolta o activitate productivă pentru care sunt mai bine pregătiţi. Am înţeles să lăsăm Guvernământul Transnistriei iniţiativa propunerilor de aşezare ca fiind mai în măsură să cunoască şi capacitatea de primire şi posibilităţile economice ale localităţilor şi deci să prezinte propuneri concrete şi realizabile. Avem informaţii că se lucrează la întocmirea acestui program, oficial însă nu a primit nici o lucrare.”

Nu s-a dat dispoziţiuni Comisiei de la Tiraspol să se ocupe cu cazarea şi plasarea repatriaţilor, în Basarabia şi Transnistrie. Rolul acestei Comisuni este limitat prin instrucţiunile N.1939/28.I.943, aprobate de Domnia Voastră, la trierea persoanelor care solicită repatrierea în Basarabia şi Bucovina. Plasarea persoanelor repatriate a fost lăsată în sarcina Guvernămintelor respective această operaţiune trebuind să fie determinată de posibilităţile materiale, de condiţiunile economice şi de interesele de ordine, pe care numai Guvernămintele le pot cunoaşte şi aprecia. Nu am dat nici un fel de dispoziţii pentru aşezarea în Basarabia a vre-uneui grup de români veniţi din Crimeea. Din contra conformându-ne hotărârilor categorice ale Domniei Voastre totdeauna am dat indicaţiuni ca ele să fie aşezate în Transnistria. Suntem informaţi că unele grupuri etnice au intrat în judeţul Cetatea Albă şi Tighina, fie pentru că aveau paşapoarte germane cu această destinaţie, fie că au fost aprobate direct de Preşidenţia Consiliului de Miniştri.
Anexăm:
a) Instrucţiunile N.1930 din 28 Ianuarie 1943, pentru înfiinţare şi funcţionarea comisiunilor de triere a românilor ce solicită repatrierea şi a comisiunilor de reverificare a persoanelor repatriate înainte de Ianuarie 1943.
b) Copie după procesul verbal al şedinţei Comisiunei centrale de repatriere în care de acord cu reprezentantul Guvernământului Transnistriei s-a hotărât întocmirea de către acel Guvernământ al programului de aşezare.
c) Copie după adresa N.2683 din 1 Februarie prin care am dat instrucţiuni Guvernământului Transnistriei asupra principiilor pe baza cărora se va întocmi programul de aşezare.

MINISTRU SUBSECRETAR DE STAT
AL ROMANIZĂRII, COLONIZĂRII ŞI INVENTARULUI (semnătura)
DIRECTOR GENERAL (semnătura)
F.706, inv.1, d.262, f.170, 171

DOCUMENTUL 13Document 13 - Sumar

COPIE
ROMÂNIA
PREŞEDINŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI
SERVICIUL DE CONTROL ŞI ANCHETE
NOTĂ
1943, luna Iulie, ziua 15

Românilor repatriaţi din Caucaz şi Crimeia şi Marea de Azov li s-au pus la dispoziţie câte-o gospodărie cu tot mobilierul necesar. În afară de aceasta fiecare a primit cîte-o vacă, 10 păsări şi 2 purcei. În comună funcţionează câte un funcţionar dotat cu cele necesare precum şi cu personal de specialitate iar viaţa a început să intre în normal.

Modul în care au fost efectuate operaţiunile de colonizare este în general acceptabil însă prezintă unele lacune şi greşeli care trebuiesc remediate şi evitate pentru operaţiunile viitoare. Astfel:
1) Românii colonizaţi în judeţul Râbniţa (Transnistria) n-au fost colonizaţi în mase compacte în satele ce li s-au destinat. Cu excepţia comunelor Hârjău, Sărăţei şi Mihailowka, în celelalte comune din judeţul Râbniţa ca: Beloci, Ecaterinowka, Codima, Frantzuska, Serbi şi Slobotca au fost cazaţi, fie prin forţa împrejurărilor fie şi din alte motive într-o proporţie de complectă minoritate faţă de elementul ucrainean care a fost păstrat în comunele respective.
Astfel în comuna Beloci, judeţul Râbniţa avem în urma recentei colonizări următoarea situaţie: 1288 suflete dintre care: 367 români, 965 ucraineni, 13 ruşi, 2 polonezi şi 1 grec.
În comuna Ecaterinowka avem 126 capi de familie români, faţă de 600 capi de familie ucraineni neevacuaţi.
În comunele Codima, Serbi, Slobotka şi Frantzuska, procentul de români este de 25-50% faţă de elementul ucrainean rămas. Primejdiile de tot felul ce decurg din acest sistem difectuos de colonizare se evidenţiază imediat.
2) Cu ocazia evacuării ucrainenilor n-au fost evacuaţi cei mai înstăriţi dintre ei, iar din cei evacuaţi parte se găsesc în prezent pe loc, fie că s-au ascuns la unele din rudele lor rămase, fie că s-au reântors din drum.
Astfel tot în comuna Beloci ucrainenii scăpaţi astfel de la evacuare conlocuiesc prin înţelegere sub acelaşi acoperiş cu românii recent cazaţi în locuineţele foste ale lor.
Au fost semnalate chiar unele cazuri izolate de ameninţări din partea ucrainenilor adresate românilor nou veniţi în comunele respective.
3) Cu ocazia evacuării ucrainenilor au fost evacuaţi şi moldoveni ceea ce nu poate fi admisibil. Cazurile nu sunt multe însă greşelile trebuiesc reparate prin readucerea lor înapoi în satele de unde au plecat. Această este cu atât mai uşor cu cât a fost posibil chiar unor ucraineni evacuaţi să revină la vechile lor locuinţe.
Toate aceste constatări au fost făcute de anchetetator, întovărăşit fiind de Directorul Culturii din Transnistria, iar în unele cazuri le-au fost aduse la cunoştinţă de înşişi primarii comunelor respective.
Problemele de mai sus urmează a fi studiate şi îndreptate cu atât mai mult cu cât cea mai mare primejdie ce decurge din actuala situaţie este aceea a posibilităţii de asimilare de către ucrăinenii majoritari ai românilor colonizaţi care se află în minoritate în prezent. Aceasta indiferent de starea de tensiune şi adversitate ce se produce în mod fatal în asemenea situaţii, precum şi mixtura de ordin moral şi naţional creată de situaţie.

Alte constatări care se degajează din ancheta efectuată sunt:
Şefii de kolhozuri şi buchalterii (funcţioari-contabili) au rămas tot ucrainenii chiar în cele 3 sate complect româneşti realizate (Hârjeu, Sărăţei, Mihailowka) deşi se pot găsi printre românii din Cuban şi Crimeia contabili români precum şi specialiştii de toate soiurile.
Românii proveniţi din oraşe (de exemplu Novorosiisk) foşti lucrători în fabrici au fost cazaţi la sate dându-li-se gospodării, deşi nu cunosc cum trebuie făcute muncile agricole şi ar dori să lucreze în meseria lor. Nu s-a luat până la data anchetei nici o măsură în privinţa actelor de identitate ale românilor din Cuban şi Crimeia (acte de identitate exacte, acte de stare civilă, scolaritate, militare, etc.). Problema elevilor şi studenţilor fiilor de colonişti români a încpeut să dobândească un început de rezolvare din partea Direcţiunii Culturii din Guvernământul Transnistriei.
Coloniştii mai posedă asupra lor bunuri eliberate de unităţile militare române cărora le-au predat diferite cantităţi de cereale la plecarea lor din Cuban sau Crimeia.
Unii colonişti au încă ruble neschimbate iar cei din Basarabia au încă ceva mărci. Schimbul mărcilor ce le posedă se face în sume mici şi în rate ceea ce nu le permite să-şi achiziţioneze animale sau unele unelte de lucru.
Majoritatea coloniştilor duc lipsuri de încălţăminte şi îmbrăcăminte de iarnă.

Propuneri:

1) Să se treacă la realizarea unor sate compacte de colonişti români, în afară de orice contact cu ucrainenii. De preferat 5 sate curat româneşti celor 9 din care în 6 românii se găsesc în proporţie de ¼ – ½, faţă de ucraineni.
Până la perfectarea acestor operaţiuni în sate sau pentru a înlătura sicana ucrainenilor reântorşi în sate sau convieţuirea sub acelaşi acoperământ cu românii colonizaţi recent.
Poliţia care se face acum de organe săteşti să fie îmbunătăţită iar numărul lor să fie mărit cu cel puţin până la rezolvarea integrală a dificultăţilor arătate la punctele 1 şi 2 din acest raport.
2) Moldovenii evacuaţi odată cu ucrainenii să fie readuşi în locuinţele lor.
3) Repartizarea coloniştilor români, la dorinţa lor, la oraşe sau sate după meseria pe care a avut-o în regiunile pe care le-au părăsit.
4) Toţi specialiştii şi şefii de kolhozuri ucraineni să fie dublaţi şi înlăturaţi imediat ce va fi posibil.
5) Este necesară organizarea şcolilor de ucenici, motivată pe faptul că toţi specialiştii rămaşi sunt ucraineni. De asemenea sunt necesare şcoli de adulţi deoarece bună parte din moldoveni nu ştiu să scrie şi să citească cu litere latine, sau urmează să înveţe încă limba română şi să primească noţiuni elementare în legătură cu noua lor situaţie, Preoţii să nu lipsească din nici o comună. Şi ei ca şi învăţătorii să fie aleşi cu grije dintre elementele capabile.
6) Organizarea cu o deosebită atenţie în satele de colonişti a unor cămine culturale (care să înlcouiască vechile cluburi politice, unde erau forţaţi să meargă sub bolşevici), cu biblioteci, ziare din ţară şi din Transnistria, conferinţe, aceste cămine urmând să joace un rol deosebit în dezvoltarea spirituală a românilor colonizaţi. Direcţia Culturii să ţină în curent pe D-nul Guvernator cu activitatea acestor cămine culturale pentru ca orice neajuns să fie înlăturat imediat şi cu competenţă.
7) Printr-o ordonanţă a Guvernămintelor Transnistriei şi Basarabiei să se instituie comisiuni cu membrii aleşi dintre colonişti şi sub conducerea unor organe competente care să procedeze la reconstituirea tuturor actelor de identitate şi stare civilă: naşteri, botez, căsătorii, moarte; o altă comisiune va studia problema şcolarităţii pentru stabilirea pregătirii elevilor şi echivalarea anilor de studii. Procedura ar fi cea hotărâtă de Guvernământ iar probaţiunile cu martori serioşi dintre colonişti vor trebui să-şi aibă întrega greutate. În privinţa şcolarităţii, ucenicii şi elevii să fie trecuţi pentru continuarea studiilor la şcolile româneşti ale Guvernământului şi dacă se poate, toţi în calitate de bursieri.
8) Odată cu cerealele ce se împart coloniştilor să li socoată şi cantitatea pentru care posedă bonuri eliberate de MU, aceste bonuri urmând a fi retrase, astfel ca să nu rămână impresia că autorităţile nu-şi onorează obligaţiile luate, ceea ce nu este cazul.
9) Schimbul rublelor şi mărcilor să se facă de către Guvernăminte în sume ce să permită coloniştilor achiziţionarea de animale de muncă sau vite, orice schimb putînd fi facilitat de casele de schimb prin prezentarea biletelor de cumpărare a vitelor sau uneltelor. Acestea pentru a se evita irosirea economiilor coloniştilor prin cheltuiala inutilă a micilor sume schimbate.
10) După ce se vor constata lispurile să se studieze problema ajutorării coloniştilor lipsiţi de îmbrăcăminte şi încălţăminte.
11) Să se treacă la înfiinţarea de cooperative în aceste sate.
12) Pentru rezolvarea pe viitor şi remedierea pe trecut a unor insuficienţe în legătură cu problema colonizărilor ar fi necesare să se creeze un oficiu de colonizări al Guvernămîntului, încadrat cu specialişti care să se ocupe în amănunt cu aceste operaţiuni. Cu ocazia evacuării satelor de ucraineni şi stabilirea cine este şi cine nu este moldovean, acest Oficiu să menţină procentul de 25% (unul din bunici) însă să se ia şi o declaraţie scrisă acestora că sunt români şi înţeleg să se supună obligaţiilor (şcoalei, bisericii, etc.), fapt ce le va crea o stare juridică de român, înlăturând toate speculaţiile interesate.

În afară de problemele de mai sus, care pot fi rezolvate de către Guvernăminte din ordinul Domnului Mareşal, există aspecte care nu pot i rezolvate decît prin Preşidenţia Consiliului de Miniştri şi Minitserului Afacerilor Străine la ordinul Domnului Mareşal.
Acestea sunt:
– Familiile coloniştilor sunt descomplectate şi prin faptul că unii bărbaţi sunt în prezent prizonieri la români sau germani. Guvernămintele ar urma să înaninteze liste de aceştia pentru a se face intervenţiile necesare pentru ca aceşti români să fie eliberaţi din prizonierat şi să se întoarcă la familiile lor.
– Unii români din Caucaz şi Crimeia au fost duşi către autorităţile germane în Ucraina fiind socotiţi ruşi. Să se intervină pentru a li se uşura trecerea în Transnistria ca colonişti.
– Ar fi necesar ca să dea Guvernământului Transnsitriei misiunea de a îngriji de românii de dincolo de Bug, urmând ca acesta să intre în tratative directe cu Reichskomisariatul Ucrainei (Gauleiter Erich Koch) sau la nevoie cu Reichsministerium fur die besetzen Ost Gebiete (Berlin – dl. Alfred Rosenberg) pentru ca să se aplice românilor de peste Bug, până se va hotărâ aducerea lor în Transnistria, regimul de care se bucură germanii în Transnistria, cerându-se recunoaşterea românilor din Ucraina ca grup etnic şi acordarea până la repatriere a următoarelor avanatagii:
1) a regimului de aprovizionare „propriu” Volksdeutschilor (prăvălii de aprovizionare suplimentară în oraşe, reducere ½ a prestaţiilor de lapte şi ouă la sate şi oraşe).
2) scutirea de luarea la lucru în reich.
3) autorizarea Guvernului român ca prin Guvernământului Transnsitriei să organizeze pentru românii de peste Bug organe de ocrotire şi îndrumare: şcoli, servicii medicale şi farmaceutice şi misiune bisericească.

Anchetatorul mai arată că dl. Anton Golopenţia, şeful echipei de rencesământ al românilor de peste Bug, ale cărei lucrări sunt pe sfârşit informează prin Direcţia Culturii Guvernământului Transnistriei că grupul de români din Ucraina cifrează circa 30.000 de familii pentru care solicită sprijinul Domnului Mareşal, menţionând că aceşti români ar dori să fie colonizaţi în Basarabia. Oficiul de Colonizări a cărui înfiinţare anchetatorul o propune în Transnistria (este necesară situarea lui pe teren mai în apropiere de problemele ce va avea de rezolvat), va îmbrăţişa atât preocupările specifice până la repatrierea românilor de peste Bug, cât şi operaţiunea colonizării lor în ţară în regiunile ce se vor fixa.
Anchetatorul socoate că dorinţa românilor de peste Bug de a fi colonizaţi în Basarabia şi nu în Transnistria se conjugă în mod fericit cu interesele superioare ale Statului şi propune ca cele 30.000 de familii de peste Bug să fie aduse şi colonizate în locul ucrainenilor din Nordul Basarabiei şi Bucovinei.Menţionează că acum este momentul psihologic al dislocării ucrainenilor din acele regiuni, moment care nu trebuie scăpat deoarece acest proces nu se poate face oricând iar rezolvarea situaţiei românilor de peste Bug prezintă un caracter de urgenţă deosebit.
F.706, inv.1, d.262, f.29-35

– Va urma –

ALEXANDRU MORARU, Chișinău

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/5162-eroii-czui-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-3.html

Notă: Textul face parte din comunicarea prezentată în cadrul Sesiunii de comunicări și dezbateri ştiințifice „2017 – 140 de ani de la Războiul de Independenţă, 100 de ani de la bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului – Stalingrad”, organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 8-9 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS

Publicat în AŞA CUM ESTE:, INFORMAŢII INTERESANTE DIN ŢARĂ ŞI LUME, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE | Lasă un comentariu

Eroii căzuţi la Cotul Donului – Documente de arhivă (2)

DOCUMENTUL 5

Subsecreariatul Românizării colonizării şi inventarului – Comisiunea centrală pentru repatrierea românilor aflaţi la răsărit de Nistru şi de Bug

PROCES-VERBAL
Şedinţa din 29 Mai 1943
Preşedinte: General Magistrat I.Aramă, delegat al M.A.N.
Membri prezenţi: Dan Popovici Consilier de Curte de Apel, delegat al Ministerului Afacerilor Interne; Constantin Grigorescu Director General al Colonizărilor, delegat alSubsecretariatului de Stat al Românizării Colonizării şi Inventarului; Capitan Crinteanu Alex., delegat al Marelui Stat Major.

Comisiunea ia în examinare nota nr. 571377 a Preşidenţiei Consiliului de Miniştri C.B.B.T., privitoare la operaţiunile de repatriere a românilor din Basarabia şi Bucovina de Sud, deportaţi sau ridicaţi de ruşi în anul de ocupaţie şi a grupurilor etnice româneşti aflate în diferite regiuni ale U.R.S.S., precum şi referatul Secţiei juridice; Din această examinare constată pe de o parte că în mod greşit se vorbeşte despre „colonizarea” în Basarabia, Bucovina şi Transnistria a românilor repatriaţi de la răsărit de Nistru şi de Bug, denaturându-se astfel de la început aspectul problemei. În realitate, din nici o dispoziţiune dată de Guvern sau de Subsecretariatul de Stat al Românizării Colonizării şi Inventarului nu reiese că ar fi vorba, deocamndată cel puţin, de o colonizare a acestor repatriaţi în sensul de a li se atribui bunuri în proprietate sau în folosinţă durabilă. Din contra din toate dispoziţiunile date până în prezent rezultă contrariul şi anume: Celor care au avut domiciliul, în anul 1940 (anul de ocupaţie rusească) în Basarabia şi Bucovina de Nord şi au fost ridicaţi şi deportaţi de ruşi – dacă sunt de origine etnică română şi nu au fost compromişi în acţiunea bolşevică, deci nu s-au dovedit periculoşi pentru siguranţa statului – li se acordă numai autorizaţie de a reveni la fostele lor domicilii de unde au fost îndepărtaţi cu forţa de inamic şi de a-şi relua bunurile şi ocupaţiunile lor anterioare. Nu se poate deci vorbi de o colonizare a acestora.

Pentru grupurile etnice româneşti risipite din timpuri mai îndepărtate în diferite regiuni ale U.R.S.S., Guvernul a admis în principiu repatrierea lor, dacă o cer şi aşezarea lor în Transnistria. Nici pentru aceştia Guvernul nu a înţeles să-i colonizeze atribuindu-le bunuri în proprietate sau folosinţă continuă. O asemenea operaţiune nici nu este posibilă atât timp cât Statul Român exercită în această provincie numai o suveranitate de fapt limitată şi temporară în calitate de ocupant, iar nu o suveranitate de drept. Această idee a fost clar exprimată în adresa Subsecretariatului de Stat al Românizării Colonizării şi Inventarului nr. 2685 din 1 Februarie 1943 adresată Guvernământului Transnistriei şi în care se spune textual: că deocamdată este vorba de „o aşezare cu caracter provizoriu, urmând ca o colonizare propriu-zisă să se facă atunci când condiţiunile politice vor face posibilă această operaţiune”. În ce priveşte regulile de drept internaţional, Comisiunea apreciază că, prin măsurile luiate de Guvern, ele sunt respectate.

Pentru Basarabia şi Bucovina de Nord, ocupate temporar şi fără titlu valabil de Ruşi, Statul Român care îşi păstrează suveranitatea şi de drept şi de fapt este îndreptăţit să acorde conaţionalilor săi, ridicaţi forţat în anul de ocupaţie dreptul de a reveni la domiciliul lor şi a-şi relua bunurile şi ocupaţiunile lor anterioare. Repatrierea şi aşezarea în Transnistria a persoanelor şi grupurilor etnice române aflate în U.R.S.S. dinaninte de 1940 în condiţiunile de drept în care ea se face, deasemenea nu contravine principiilor stabilite în dreptul internaţional. În adevăr, repatrierea acestor români nu s eface prin constrângere – care dealtfel nici nu s-ar putea manifesta, întrucât ei se găsesc în localităţi care sun în afara teritoriului aflat sub ocupaţiea românească şi unde deci autorităţile române nu pot hotărâ. Autorităţile româneşti nu fac decât să acorde autorizaţiuni de repatriere, numai acelor care o cer din propria lor voinţă, în baza dreptului natural de emigrare recunoscut fiecăruia şi care conform dreptului internaţional trebuie respectat de puterea ocupantă. În ce priveşte condiţiunile de aşezare în Transnistria a repatriaţilor Comisiunea face anumite rezerve.

Ţinându-se seamă de hotărârea Domnului Mareşal Conducător al Statului ca grupurile românilor aduşi de peste Bug, să fie aşezate în mase compacte, creându-se sate româneşti, cum şi de necesitatea ca membrii acestor grupe legaţi deja între ei prin o convieţuire îndelungată în Rusia şi prin legături de rudenie să nu fie risipiţi, ci aşezaţi pe cât posibil la olaltă şi a dispune ca din satele unde se hotărăşte aşezarea lor să fie la nevoie ridicaţi populaţia neromână şi mutată în alte părţi, tot în interiorul provinciei. În fapt prin această procedură populaţia neromână mutată este deposedată, măcar temporar, de gospodării care şi în regimul bolşevic îi aparţineau în proprietate particluară şi conform art. 43 al convenţiei de la Haga ocupantul trebuie să respecte proprietatea privată a celor ocupaţi. Respectarea strictă a acestui principiu de drept internaţional ar avea consecinţă ca românii repatriaţi de la răsărit de Bug, nu ar putea fi aşezaţi decât în gospodăriile care sunt libere (cele abandonate de evrei şi de populaţia ce s-a retras odată cu armatele sovietice). Ori cum majoritatea acestor gospodării sunt risipite în diferite comune, nu s-ar putea face o bună aşezare a celor repatriaţi în grupe compacte, în sate româneşti, ci ar trebui împrăştiaţi de multe ori într-un mediu strein şi ostil. Pentru remedierea acestei stări de lucruri, credem că Guvernul ar putea ca prin acordare de avantajii materiale celor ce urmează a se muta în alte locuri şi căminuri, să poată obţine de la ei consimţământul lor scris.

PREŞEDINTE (semnătura)
MEMBRI (semnăturile)
F.706, inv.1, d.262(1), f.136, 137

DOCUMENTUL 6

ROMÂNIA
PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI
SERVICIUL SPECIAL DE INFORMAŢII
Nr. 9482
Bucureşti 31.III.1943
Către
PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI
Cab. D-lui Vice Preşedinte
Urmare la Nr. 9455 din 24 Martie 1943; Am onoare a vă raporta următoarele: Organele noastre informative semnalează că în dimineaţa zilei de 29 Martie 1943, s-a început evacuarea celor cca 3.000 români din comuna Moldavskie (Nord Caucaz).Transportul lor se va face până la Cherci pe calea aerului, apoi cu trenul spre Sudul Basarabiei unde vor fi colonizaţi.

ŞEFUL SERV.SPECIAL DE INFORMAŢII
DIRECTOR GENERAL
L.Ş. (semnătura)
F.706, inv.1, d.262(2), f.228

DOCUMENTUL 7

2 Aprilie 1943
Nr. 319 Cabinet
MARELUI STAT MAJOR
Confidenţial
Răspunzând telegramei Dvs. Nr. 460004 din 1 Aprilie 1943 cu privire la repatrierea a 3.300 români din Cuban satul Moldovanca, am onoare a vă comunica propunerea mea. Dacă se doreşte ca aceşti moldoveni să se aducă în Transnistria, eu îi primesc cu mare bucurie şi-i pot aşeza în 3 sate din judeţul Râbniţa. Aceste sate vor fi complet evacuate de populaţia ucraineană şi voi face sate compacte de români. Populaţia ucraineană va fi dusă în sudul judeţului Oceacov, pentru a nu mai râvni niciodată să se întoarcă în aceste sate şi a cauza neajunsuri românilor. Satele acestea în care vrem să-i aşezăm pe moldoveni, sunt sate cu case mari, spaţioase, cu terenuri de cultură de o foarte bună calitate, astfel că oamenii vor putea fi mulţumiţi. Dacă se admite propunerea noastră, trebuie să fim conştiinţaţi din timp, pentru ca să chibzuim ca deplasarea populaţiei să se facă după efectuarea muncilor agricole de primăvară şi aproape concomitent cu sosirea românilor din Cuban, de aşa fel ca să nu existe fricţiuni între aceştia şi nici să nu se producă perturbări în efectuarea muncilor agricole.

GUVERNATOR ss. Prof. Alexianu
L.Ş. (semnătura)
F.706, inv.1, d.262(2), f.225

DOCUMENTUL 8

COMISIUNEA CENTRALĂ PENTRU
REPATRIEREA ROMÂNILOR DE LA EST
DE NISTRU ŞI DE BUG
r.Brezotanu N.4 Etajul I Bucureşti
03981 22 Februarie 1943

DOMNULE GUVERNATOR,
Referindu-ne la adresa cu N.2687 din 1 Februarie 1943, vă rugăm să binevoiţi a ne confirma primirea instrucţiunilor privitoare la repatrierea populaţiei româneşti aflate la răsărit de Nistru şi de Bug, aprobate de Domnul Mareşal Conducător al Statului, comunicându-ne şi dacă s-a constituit comisunea de revizuire a persoanelor ce au venit în Basarabia de la est de Nistru, după recucerirea acestei provincii, întrucât această comisiune trebuie să înceapă de îndată lucrările. Deasemenea vă rugăm să binevoiţi a ne comunica dacă s-au luat măsuri pentru punerea în aplicare şi a celorlalte dispoziţiuni cuprinse în instrucţiunile ce vi s-au înaintat pe lângă adresa noastră la care ne referim mai sus.

PREŞEDINTE Colonel Magostrat
L.Ş. I.Aramă (semnătura)

DOMNIEI SALE
DOMNULUI GUVERNATOR AL BASARABIEI
F.706, inv.1, d.262 (2), f.222

DOCUMENTUL 9

COMANDAMENTUL DE CĂPETENIE AL ARMATEI
DEPARTAMENTUL GUVERNATORULUI CIVIL AL TRANSNISTRIEI
DECIZIUNEA Nr. 1613

NOI, ION ANTONESCU, MAREŞAL AL ROMÂNIEI COMANDANT DE CĂPETENIE AL ARMATEI;
Prin Profesor G.Alexianu, Guvernatorul Transnistriei;
Având în vedere că nevoile războiului impun trimiterea populaţiei româneşti din comunele de la Est de Bug în Transnistria; Având în vedere propunerile pe care le-am făcut Domnului Mareşal Antonescu la solicitarea Domniei-Sale cu raportul nostru Nr. 319/1943 Cabinet, şi care au fost aprobate de Dsa cu Nr. 507327/1943 CBBT; Având în vedere telegramele cu Nr. 460240 din 11.IV.1943 şi Nr.2021 din 12.IV.1943, prin care ni se face cunoscut că încep să sosească aceşti români. Având în vedere că în împrejurimile actuale când ne găsim în plină primăvară, când populaţia locală a executat toate muncile câmpului şi a făcut toate însămânţările, o deplasare în masă ar putea să producă perturbări grave, ceea ce nu este în interesul nostru să o facem acum. Având în vedere că de la data propunerii şi până la data când ni se comunică că sosesc aceşti moldoveni au trecut 10 zile, în care timp nu se poate face nici evacuarea satelor. În virtutea deplinelor puteri acordate prin Decretul Nr. 1 din 19 August 1941, dat la Tighina.

DECIDEM CELE CE URMEAZĂ:
Art.I.- Românii care vin actualmente din cauza războiului din Caucaz şi Crimeea, vor fi aşezaţi provizoriu în satele în care urmează a fi colonizaţi definitiv. Se fixează în judeţul Râbniţa 3 sate: Hârjeu, Sărăţei, Vărăncău.
În care se vor aduce primele transporturi de 663 de români anunţaţi.
Art.2.- Până la sosirea românilor acolo Dl.Prefect al Jud.Râbniţa va lua măsuri de evacuare parţială sau totală a acestor sate, după posibilităţi şi de aşezarea populaţiei din aceste sate în localităţile care se găsesc libere în restul judeţului. Dacă acest lucru nu este cu putinţă, locuitorii vor fi instalaţi în grupuri în Judeţul Oceacov, în satele în care se vor comunica telegrafic. Domnul Prefect al Judeţului Râbniţa va lua măsuri cu populaţia locală, de curăţirea şi repararea tuturor locuinţelor în care vor fi instalaţi locuitorii repatriaţi. Va lua măsuri pentru ca în aceste sate să se facă o rezervă de alimente, porumb, orz şi furaje în vederea primirii şi hrănirii repatriaţilor. Va lua măsuri ca să-i pună pe acei repatriaţi la lucru şi să le dea în primire kolhozurile şi întinderile de pământ şi cu toată averea comunei în care locuitorii au fost evacuaţi. Va lua măsuri de intrarea în locuinţe de dezinfectarea completă a acestor locuinţe, a locuitorilor şi bagajelor şi vehicuelelor ce vin cu dânşii şi examina dacă aceşti locuitori au vite sau nu şi va lua măsuri ca să fie înzestrată de îndată fiecare familie, cu o vacă cu lapte cu purcei mici şi păsări, aplicându-se însă în întregime dispoziţiile Deciziei noastre Nr.66/1942, cu privire la păstrarea animalelor.
Art.3.- Cu executarea prezentei decizii, se însărcinează Inspectoratul de Jandarmi Transnistria, Direcţia muncii şi Prefectura Judeţului Râbniţa. Inspectoratul de Jandarmi din Transnistria va examina şi de acord cu Prefectul de Râbniţa va da în aceste sate o companie sau două de jandarmi, sau va cere această forţă de la Corpul 3 Armată, în vederea efectuării complete şi imediate a programului ordonat.
Să înfiinţeze două comisii de primire şi trimiterea românilor care se repatriază, una la Varvarovca şi alta la Golta, compuse din câte un funcţionar desemnat de Direcţia muncii, câte doi desemnaţi de direcţia Culturii şi câte un medic desemnat de Direcţia Sănătăţii. Cei care vin la Varvarovca vor fi îndrumaţi până la Trihati, unde Direcţia C.F., va pune, la cerere, imediat toate vagoanele de care va fi nevoie, pentru a fi transportaţi la Golta.
Pretorul de la Varvarovca, Prefectul de la Oceacov şi Prefctul de la Golta vor sta în permanenţă la dispoziţia acestor comisii şi vor da tot concursul. La Varvarovca se instituie ca şi la Golta o gardă specială de jandarmi, la dispoziţia acestor comisii, pentru a menţine ordinea şi pentru a îndruma pe repatriaţi. Comisiile acestea vor trimite repatriaţi, pe baza actelor cu care intră şi vor face recensământul oamenilor, al vitelor lor şi al atelajelor cu care vin. Comisiile se vor deplasa de îndată la faţa locului, pentru a pregăti cartiruirile atât la Varvarovca cât şi pe parcursul până la Trihati, în vederea îmbarcărilor la Tarihati.
Art.4.- Se afectează cantine de cruce roşie de la Golta, alimentele şi zahărul necesar pentru a servi masa caldă acestor repatriaţi.
Art.5.- Legiunea de jandarmi Golta, împreună cu Prefectul Judeţului, vor lua toate măsurile şi vor recruta personalul necesar pentru a face serviciile de aprovizionare al tuturor repatriaţilor.
Aceiaşi dispoziţie se aplică şi pentru Varvarovca şi staţiile intermediare.
Consiliul de Patronaj din Odessa şi Crucea Roşie din Golta, vor lua măsuri de strânerea imediată a alimentelor şi a ajutoarelor necesare şi la data când se vor anunţa sosirea trenurilor la Varvarovca se vor deplasa la Varvarovca şi vor oferi tot ajutorul necesar acestor repatriaţi.
Asemenea în Gara Zastava, se face un oficiu, ca la trecerea trenului cu repatriaţi, să li se poată servi un ceai, o bucată de pâine şi mezeluri.
Guvernământul va pune la dispoziţia Cantinei de Cruce Roşie din Razdelinaia şi de la Bârzula, alimentele necesare pentru a putea să servească în tercere hrană rece, sau un ceai cu pâine acestor repatriaţi.
Pretorul din Razdelinaia, ca şi prefectura Judeţului Balta pentru Gara Balta, vor lua toate măsurile pentru satisfacerea completă a nevoilor de aprovizionare ale acestor repatriaţi.
Art.6.- Direcţia Muncii va alege de îndată, până mâine la ora 9.a.m., de acord cu celelalte Direcţii şi în special cu Direcţia Culturii, funcţionarii necesari pe care să-i trimită în comisia de repatriere de la Golta şi Varvarovca, pentru a lua măsurile necesare. Inspectoratul de Jandarmi va da un ofiţer, care să comande garda specială pusă la dispoziţia comisiei.
Prefectul judeţului Berezovca va lua măsuri ca la Trihati şi la Berezovca în Gară, să se facă centre de aprovizionare, pentur ca să ofere tuturor românilor, hrană rece, ouă fierte, mezeluri. Se pune la dispoziţia comisiei de la Varvarovca cantitatea de:
100 kgr zahăr a se face ceaiuri;
200 kgr la dispoziţia Crucii Roşii de la Golta,
50 kgr la dispoziţia cantinelor de la Razdelinaia, Birzula şi Balta,
Conserve de peşte 400 cutii Comisiei de la Varvarovca,
Conserve pasăre 400 cutii Comisiei de la Varvarovca,
300 ouă va pune la dispoziţia Prefectura Judeţului Oceacov, ouă care vor fi fierte şi date repatriaţilor pe drum,
1.000 cutii conserve peşte se pune la dispoziţia Comisiei de la Golta,
1.000 cutii conserve de pasăre
10.000 ouă date de Prefectura Judeţului Oceacov
2.000 kg de bomboane se pun la dispoziţia ambelor comisii, pentur a da locuitorilor şi copiilor lor.
Deasemeni preturile respective vor pune pe tot parcursul ouăle şi brânza de oi şi de vaci, la dispoziţia cantinei pentru aprovizionarea completă a lor.
Se pune la dispoziţia acestor comisii câte 1.000.000 ţigări şi cîte 500 cutii de chibrituri, pentru a se distribui acestor locuitori.
Dispoziţiile luate, se vor comunica şi Dlui Mareşal şi Preşidenţiei Consiliului de Miniştri şi Marelui Stat Major.
Comisiile se vor găsi prezente în ziua de 15 Aprilie a.c.la Varvarovca şi Golta.
Direcţia Sanitară va trimite în aceaste Comisii câte un medic cu etuvele necesare, pentru a cerceta sănătatea locuitorilor a controla dacă nu sunt bolnavi de boli molipsitoare şi pentru a le da asistenţă medicală.
Aceste servicii vor fi înzestrate cu medicamente suficiente pentru cazurile de urgenţă.
Art.7. – Această decizie se comunică spre întocmai executare, tuturor organelor însărcinate cu aducerea ei la îndeplinire.
Dată în Cabinetul nostru astăzi 13 Aprilie 1943,
GUVERNATOR,
Prof. Ss.G.Alexianu
L.Ş. p.conformitate (semnătura)
F.706, inv.1, d.262(2), f.202, 203

Alexandru Moraru, Chişinău

– Va urma –

Notă: Textul face parte din comunicarea prezentată în cadrul Sesiunii de comunicări și dezbateri ştiințifice „2017 – 140 de ani de la Războiul de Independenţă, 100 de ani de la bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului – Stalingrad”, organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 8-9 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS.

Grafica – I.M.

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/5155-eroii-czui-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-2.html

Publicat în AŞA CUM ESTE:, BISERICA, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE | Lasă un comentariu

Eroii căzuţi la Cotul Donului – Documente de arhivă (1)

Grija Mareşalului Ion Antonescu pentru repatrierea românilor deportaţi de sovietici în Kuban şi Crimeea

La sfârșitul lunii august curent, ziarul Națiunea a publicat articolul semnat de George V. Grigore „Fenomenul Petrache Lupu de la Maglavit” din care am depistat o secvență despre război și mareșalul Antonescu. Și anume: „Apoi România a intrat în război şi bărbaţii au fost luaţi în armată. Lumea a început să se teama, crezând că acesta este sfârşitul propovăduit de Petrache Lupu. Acum soseau focul, durerea şi sărăcia, provocate de Dumnezeu. Generalul Antonescu l-a chemat atunci pe cioban şi l-a luat cu el în avion. Au zburat pe deasupra frontului, şi Petrache a spus o rugăciune pentru soldaţii români. Generalul i-a arătat pe pământ un fir argintiu, şerpuitor: era Donul. Unde râul făcea un cot, acolo era linia întâi a frontului. Petrache a privit şi după ce a spus rugăciunea, şi-a întors ochii către general: „Războiul se pierde. Vin şi trec ruşii”. Atât i-a spus generalului. La aterizare, acesta a dat ordin să nu cumva să ajungă aşa vorbă la soldaţi, să îi demoralizeze”.

La Cotul Donului a fost de fapt cel mai mare dezastru al Armatei Române din istorie, unde au căzut mai mult de 200.000 de ostasi romani (în unele documente și materiale 150.000). Se scriu însă foarte puţine despre acest subiect. Nu se ştie de ce, dar presupunem că și dezastrul pe o scară atât de mare a făcut ca opiniile despre eveniment să fie diferite. Nemții dădeau vina pe români, românii pe nemți, nemții pe nemți, românii pe români, ungurii pe italieni… ca la razboi. Armata Sovietică, după ce a primit ajutoare considerabile de la aliați, încerca de luni bune să respingă forţele Axei și arunca în luptă toate forţele disponibile. Atât de necesară le era această victorie, încât datorită inconsistenţelor de productie trimiteau în luptă câte un radio la patru tancuri, celebrul sistem o puşcă la doi oameni şi comisarii N.K.V.D. cu mitraliera în spatele trupelor ofensive. Adică, era ori la bal ori la cimitir pentru armata sovietică. Punctele de trecere peste Don erau două poduri, pe care comandamentul român le-a vrut distruse, însă din cauza legendarei încăpăținări germane acest lucru nu s-a întâmplat.
Armata Română epuizase echipamentul de lupta antitanc și cerea insistent aliatului german o reînarmare corespunzatoare pentru a se susține frontul fără pierderi majore, dar nici asta nu s-a realizat.

Pe 19 noiembrie 1942, Armata Roşie a declanşat Operaţiunea „Uranus”. Unităţile sovietice, aflate sub comanda generalului Vatutin erau constituite din trei armate complete: Prima Armată de Gardă, Armata a 21-a şi Armata a 5-a de Tancuri, toate având un total de 18 divizii de infanterie, 8 brigăzi de tancuri, 2 brigăzi motorizate, 6 divizii de cavalerie şi o brigadă antitanc. Pregătirile pentru atac au putut fi auzite de români, care au cerut neîncetat întăriri, dar au fos refuzaţi din nou. Slab echipată şi copleşită numeric, Armata a 3-a Română a fost pur şi simplu pulverizată de atacul masiv sovietic după o luptă crâncenă de o zi, lăsând descoperit flancul Armatei a 6-a Germană. O a doua ofensivă sovietică a fost lansată la sud de Stalingrad, în zona apărată de Armata 4-a Română. Această armată, compusă în principal din unităţi de cavarerie a cedat aproape imediat. Forţele sovietice şi-au continuat înaintarea către vest într-o mişcare de învăluire, făcând joncţiunea lângă oraşul Kalaci după două zile, încercuind fără scăpare forţele Axei. Aproximativ 250.000 de soldaţi germani, români şi italieni, ca şi câteva unităţi croate şi o serie de unităţi auxiliare de voluntari au fost prinşi în acestă încercuire. Alături de ei s-au aflat şi civili sovietici şi câteva mii de soldaţi sovietici căzuţi prizonieri în luptele cu germanii.

Ceea ce nu se prea știe este opinia celor de atunci, ca au fost trădați. Tradați de către un anume general Constantin Sănătescu, cunoscut de fapt ca principal oponent al mareşalului Antonescu. Practic, previziunile ruşilor, atacurile precise de artilerie şi anihilarea Armatei a 4-a aproape imediată au fost lucruri surprinzătoare pentru armata română, practic un masacru foarte exact și bine elaborat. Sănătescu a fost singurul general român, care nu a fost împușcat pentru înalta trădare sau încarcerat. La întoarcera in țară, Sănătescu a condus primul și al doilea guvern după arestarea mareşalului Antonescu. Sănătescu a fost ultimul general al Armatei Române înmormântat, în 1947, cu onoruri integrale datorate gradului său. La preluarea puterii de către sovietici, a fost înlăturat. Probabil, ceea ce nu știa, dar a aflat, este că nimeni nu are încredere in trădători, mai ales cei în a căror favoare ai trădat.

La Cotul Donului – 1942, în această mare tragedie românească, „s-au scurs un milion de litri de sânge al unor români nevinovaţi”! (Vasile Şoimaru, patriot și publicist din Republica Moldova). O mare parte a ostașilor și ofițerilor români, au căzut cu moarte de erou în acest loc blestemat de toată românimea și au fost îngropați în gropi comune, majoritatea drept necunoscuți. Sigur că este cunoscută și cruzimea rușilor, care în timpul războiului, după bătăliile câștigate, adunau cadavrele celor căzuți pe câmpul de luptă din armata adversă și le dădeau foc. Cu acest lucru se ocupa un serviciu special, compus parţial din criminali și tâlhari, eliberați din închisori și aduși pe front, plasați pe primele linii ale frontului.

Pe frontul Armatei a 3-a române şi a Armatei a 8-a italiene, la 16 decembrie 1942, ruşii au reluat ofensiva la Cotul Donului,Document 1 Al. Moraru-Cotul Donului înaintând vertiginos spre vest. Armata a 3-a română a fost scoasă definitiv din luptă. După aceasta, rămăşiţele celor două armate române au fost trimise în ţară pentru refacere şi reorganizare. Am menționat că majoritatea militarilor români căzuți cu moarte de erou la Cotul Donului și Stalingrad au fost acoperiți cu pământ chiar acolo, pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, în primele zile ale bătăliei, cei morți și grav răniți erau transportați în spatele frontului, parțial în Basarabia, pentru cei originari din Basarabia. Acest lucru îl confirmă documentele de arhivă românești, confiscate de autoritățile sovietice și transmise arhivelor de la Chișinău: actuala Arhivă Națională a Republicii Moldova (ANRM), actuala Arhivă a Organizațiilor Social-Politice a Republicii Moldova (A.O.S.P.R.M. – fosta arhivă a C.C. a P.C.M.), actuala Arhivă a Serviciului de Securitate și Informații a Republicii Moldova (A.S.S.I.R.M. – fosta arhivă K.G.B. din R.S.S.M.) etc.

În cele ce urmeză, prezentăm câteva documente de arhivă extrase din fondul arhivistic al Prefecturii județului Tighina, pentru a depista eroii basarabeni, ostași și ofițeri din cadrul Armatei Române, căzuți cu moarte de erou la Cotul Donului, Stalingrad, Kuban, Sevastopol și alte localități.

DOCUMENTUL 1
Lista eroilor martiri din plasa Tighina
Se certifică de noi prezentul tabel. Prim-Pretor, Şeful cancelariei, F.112, inv.1, d.2209

Cotul Donului-1942-2DOCUMENTUL 2

PREFECTURA JUD. TIGHINA
TABEL cu eroii din cuprinsul jud. Tighina căzuţi pe câmpul de onoare în lupta contra bolşevismului
F.112, inv.1, d.2209, f.246-247

DOCUMENTUL 3

ROMÂNIA
PROTOPOPIA Jud.Tighina
1943 luna Februarie ziua 6
Nr. 295

Priveşte:
Pomenirea Eroilor
Căzuţi la Stalingrad
DOMNULE PRIM-PRETOR,
Motivat de ordinul Nr. 1838 din 6 Februarie c. Al Onor Prefecturei judeţului Tighina. Avem onoare a vă ruga să binevoiţi a aproba şi dispune transmiterea pe cale telefonică, cât de urgent posibil, a următorului ordin, tuturor parohiilor din Plasă: „În conformitate cu ordinul Domnului Mareşal Ion Antonescu, Duminică 7 Februarie c., la ora 11.00 se va oficia Parastas în biserică, în faţa autorităţilor civile şi militare, pentru pomenirea Eroilor căzuţi la Stalingrad”.
L.Ş. PROTOIEREU (semnătura). D-sale, Domnului Prim Pretor al Plăşii Tighina
F.112, inv.1, d.2209, f.14

Deși războiul era în toi, probleme nenumărate în fața Conducătorului Statului, cu toate acestea mareșalul n-a lăsat fără atenție repatrierea românilor deportați de sovietici în diferite regiuni ale U.R.S.S., cum ar fi de exemplu Kuban, Crimeia și alte regiuni. Fără prea multe explicații, deoarece documentele vorbesc de la sine și fac lumină în situația creată și efortul administrației românești în susținerea conaționalilor deportați de sovietici. Propunem un mic set de documente de arhivă ale timpului, care confirmă grija permanentă a mareșalului Ion Antonescu pentru toți românii.

Documentul 4

COMANDAMENTUL DE CĂPETENIE AL ARMATEI
DEPARTAMENTUL GUVERNATORULUI CIVIL
AL TRANSNISTRIEI
Direcţia Muncii
Nr. 39273 din 12 aprilie 1943

PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI
Cabinetul Militar B.B.T.

La adresa Dvs. Nr. 571.377/1943, cu privire la colonizarea în Transnistria a românilor de la Est de Bug, avem onoare a vă aduce la cunoştinţă următoarele: Propunerile noastre cu privire la organizarea planului de repatriere a populaţiei de origine etnică română de la Est de Bug, expuse şi în adresa noastră cu Nr. 25298 din 10 Martie 1943, sunt următoarele: Pentru a face loc coloniştilor în Transnistria, prin adresa susmenţionată am propus şi propunem în primul rând evacuarea şi trecerea peste Bug a evreilor şi ţiganilor, operaţiune care necesită un acord cu Autorităţile Germane de la Est de Bug şi în al doilea rând evacuarea restului de populaţie de origine neromână din localităţile destinate colonizării în alte localităţi ale Transnistriei. Plasarea coloniştilor să se facă nu pe Bug, cum se prevede în adresa cu Nr. 2683 din 1 Februarie 1943 a Subsecretariatului de stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului, ci pe malul stâng al Nistrului, în localităţile cu populaţie în majoritatea ucraineană, situate în regiunile cele mai fertile, în vecinătatea terenurilor ce oferă multiple posibilităţi de utilizare a braţelor de lucru şi în special în localităţile cele mai înfloritoare, care vor fi îndeaproape pregătite şi organizate pentru colonizare. Deplasarea coloniştilor să se facă numai în mase compacte, concomitent cu deplasarea populaţiei ce se evacuează din localităţile destinate colonizării, pentru ca populaţia ce se deplasează să-şi poată continua activitatea şi pentru a se evita fricţiunile între colonişti şi evacuaţi. Instrucţiunile ce le necesită organizarea colonizării o vom întocmi după ce vom avea răspunsul la cele propuse prin adresa noastră cu Nr. 25.298 din 10 Martie 1943 şi prin cea de faţă. În ce priveşte refugiaţii aflători la Tiraspol şi cei ce vor mai sosi pentru triere, am dispus încă de la data de 18 Martie 1943 să fie plasaţi provizoriu şi utilizaţi la diferite munci în regiunea Tiraspol.

L.Ş. GUVERNATOR (semnătura)
DIRECTORUL MUNCII – Dr.Gh.Balcăş (semnătura)
F.706, inv.1, d.262, f.168a

Alexandru Moraru, Chişinău

– Va urma –

Notă: Textul face parte din comunicarea prezentată în cadrul Sesiunii de comunicări și dezbateri ştiințifice „2017 – 140 de ani de la Războiul de Independenţă, 100 de ani de la bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului – Stalingrad”, organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 8-9 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS.

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/5148-eroii-czui-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-1.html

Publicat în AŞA CUM ESTE:, BISERICA, ISTORIA NOASTRĂ, ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE | Lasă un comentariu